ELIMINAREA pietrelor-CE MEDICII NU OR SA VA SPUNA NICIODATA! ~ karmapolice

"Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament si nu strica (Probabil avea target la vanzare… :)). 

Asa, ca am luat decizia sa ma mai verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram lihnit de foame. 

Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca am pietre.

-Poftim?

-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea. 

Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar  mult, mult mai vioi si mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.

“-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”

Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am resemnat.

Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor. “De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.

Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. 

Vai cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. 

Scoteai niste chestii verzi din tine si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. 

Pana la urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt. Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere. 

Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere. Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in alte organe. 

Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi oameni si chiar scrisese o carte. 

Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu. 

Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva pe net, se zburleau la mine. 

Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10 centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si apoi, musai operatie.

Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun,  ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute. 

Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie. 

Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea. 

Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea SI VIDEOUL“The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.

Eu mi-am facut datoria, de a da informatia mai departe.
Multa sanatate!

==============================================================

Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.

Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism. 

Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.

Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.

Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism.

Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. 

Toate aceste ramurele goale pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. 

Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. 

In momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. 

Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o compun). 

Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. 

Dar, colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare. Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele,  care in timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. 

Majoritatea pietrelor si pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. 

La un moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). 

Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. 

Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.

Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.

In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar comun. 

Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet, durerea inceteaza. 

Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. 

Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni, durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. 

De obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.

Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. 

Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie - operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. 

Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer, etc. 

In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii. 

Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat.

 O gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele, respiratie). 

Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.

Exemple:

In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani), care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau organelor.

Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.

Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson, Scleroza multipla etc. 

Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.

Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de hemoglobina. 

Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.

Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.

Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.

Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.

Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.  

Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.

Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme. 

Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat, inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer, etc.

Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.

Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum functioneaza organismul nostru.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. 

Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura. 

ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor). 

Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.

ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. 

De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.

ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).

ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta.

ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). 

Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.

ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.

ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.

ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT!  E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! 

Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.

ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie.

In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.

ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea.

A DOUA ZI DIMINEATA:

ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).

ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).

ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.

ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau. 

In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate.

Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz."

Multumiri :

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Floarea Vietii - Drunvalo Melchizedek_vol 1

"Virusuri, bacterii şi medicina pasteurizată.

în baza unui articol scris de Doctorul P. Maas şi apărut în

http://www.ihresicherheit.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=73&Itemid=1

Tema acestui articol este evoluţia medicinei în direcţia falsă, de la Louis Pasteur până astăzi.

   Ceea ce medicina ortodoxă se străduie să combată de peste o sută de ani prin toate mijloacele posibile, cât mai agresive cu putinţă, anume virusurile şi bacteriile „răufăcătoare“, sunt în realitate germeni vii care trăiesc în simbioză cu mediul lor nutriţional. De peste o sută de ani medicina şcolastică se orientează CONTRA VIEŢII, ceea ce este poate cel mai bine oglindit în denumirea de ANTIBIOTIC dată multor medicamente.

   De mult prea mult timp boala a fost cosiderată o problemă de „destin“. Soarta! Unul se îmbolnăveşte, altul nu. În timpurile vechi existau demoni şi spirite rele, mai apoi „păcătosul“ era pedepsit cu o boală. Sau o societate păcătoasă era pedepsită cu o molimă. Apoi, închipuindu-ne că am devenit moderni şi „deştepţi“, am dat vina pe invadatorul din afară, pe microb (bacterie, virus, etc). Ce nu mă mai surprinde de mult, şi în acelaşi timp este absolut tipic animalului superior denumit om, este faptul că ÎNTOTDEAUNA ALTCINEVA A FOST DE VINĂ, DAR EL ÎNSUŞI NICIODATĂ.     

   Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, o dată cu dezvoltarea tehnologică, a apărut şi ideea foarte periculoasă, dar repede îmbrăţişată de medicină, a doctorului salvator care te ajută, cu pilulele lui, să învingi agresorul extern, demonizatul microb. De aproape 150 de ani medicina se ţine şi cu dinţii de această idee, devenită deja de prea mult timp o dogmă împovărătoare.

   Ce este boala? Cauza ei se află înauntrul sau în afara noastră? Intrebări pe care medicina atotştiutoare nu vrea să şi le pună! Medicii jură în mod reflex pe Hippocrate, dar i-au uitat învăţătura: boala este în noi şi prin noi provocată. Medicina se cramponează să caute un anumit, singur vinovat, pentru o anume, singură boală, uitând să mai privească în anasamblu, întregul. Iar atunci când altcineva o face, acesta este un şarlatan.

   Acuma, mă întreb şi vă întreb, după aproape o sută de ani, nu există în fapt o terapie vindecătoare a cancerului. Oare cine este şarlatanul atunci? Cel care vindecă are întotdeauna dreptate. Iar medicina alopată NU vindecă afecţiunea numită cancer. Iar acesta este doar un exemplu din multele.

   Deci ...?

Un chimist pe nume Pasteur

    Există oameni care au rămas în istorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii pentru crime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur?

   S-a născut în 1822. Un cercetător celebru. Şi dacă este să ne luăm după cele ce se poate citi în însemnările sale de laborator, care de abea prin anii 70 au putut fi citite de către alticineva în afara membrilor familiei, un excroc şi plagiator la fel de celebru. Prea multă vreme ni s-a părut că a făcut descoperiri epocale. A recomandat fierberea laptelui pentru a omorâ germenii. Astfel lapetele a devenit inutil florei intestinale. Metoda se numeşte astăzi pasteurizare, şi din câte ne spun nutriţionişii, mă refer la cei serioşi, este o metodă mai mult păguboasă decât folositoare.

   Acum, să fi fost doar chestia cu laptele, şi tot era bine. Dar medicina s-a luat după un chimist. Aşa că astăzi ne prescrie numai chimicale. Ca şi chimist şi microbiolog (nu cred că era conştient de chestia asta) Pasteur s-a ocupat mai ales cu bacterii, cu procese de fermentare, cu diferite boli şi combaterea lor. Concepţia lui era aceea că bolile sunt provocate de agenţi patogeni proveniţi din afara corpului. Chestie care ne mai costă şi astăzi foarte mult. De unde veneau aceşti „duşmani“ Pasteur nu avea habar. Cert era că se aflau peste tot, în aer, în apă , în.... fine.  Într-un singur punct avea dreptate. Presupunea că aceşti germeni „sunt foarte vechi“.

   Boala este întâmplătoare, susţinea el. Iar omul trebuie să se apere contra „loviturilor soartei“. Iar contra agenţilor patogeni trebia luptat cu orice mijloc. O concepţie care se potrivea perfect unei epoca post-napoleonienă, în care Bismark ataca şi înfrângea Franţa, în care totul se regla cu arma în mână.

   Pentru a preveni bolile, Pasteur recomanda „vaccinarea preventivă“. O vedem şi astăzi, cât de bună este. Gripa porcină. Şi foarte rentabilă financiar. El mergea atât de departe încât compara omul cu un butoi de bere sau vin, în care germenii pătrunşi dinafară provocau daune. (Deşi chestia cu butoiul la unii se potriveşte de minune). Chestia asta le-a plăcut foarte tare unor medici, iar unor bancheri chiar şi mai tare. Aşa că medicina subvenţionată de oameni întreprinzători şi-a asumat misiunea de a „afuma butoiul cu pucioasă“. Ca să nu se acrească vinul, nu? Omenirea trebuia să se ferească de bacterii. Faptul că avem de câteva ori mai multe bacterii în corp decât celule proprii, asta desigur că Pasteur încă nu ştia. Problema este doar că acuma medicii ştiu deja asta, şi totuşi rămân chimişti depăşiţi de evenimente.

   Treptat boala a devenit o chestiune politică. Sau mai bine zis o „afacere“ politică. Iar mai nou a devenit şi armă folosită de militari. Aşa că miliardele curg în cercetare, iar milioanele de animale îşi lasă viaţa pe altarul unor idei cel puţin incerte. Totul în numele teroiilor lui Pasteur. Dar scopul scuză mijloacele, nu? Iar duşmanul trebuia extermina, oriunde ar apare. Astfel că avem acuma pe cap mai multe medicamente decât agenţi patogeni.

   Dar Pasteur nu a fost doar un cercetător, ci şi un bun om de afaceri. Iar industria farmaceutică, datorită „fricii“ induse de teoria lui Pasteur a devenit una dintre cele mai rentabile afaceri.

    Teoria germenilor a lui Pasteur nu a fost însă acceptată de toţi. Unul dintre contemporanii lui, Antoine Bechamp, susţinea o concepţie complect opusă. Şi total nerentabilă din punct e vedere financiar (mă refer la industria farmaceutică aici). Bechamp era medic şi cercetător, una dintre minţile cele mai remarcabile ale sfârşitului de secol XIX. Bechamp nu considera germenii ca fiind ceva străin şi separat de corpul omenesc, duşmănos acestuia, care venea din „afară“, ci pur şi simplu ca pe o premiză a vieţii.

    În acea vreme ştiinţa credea că viaţa este legată de celulă. Deoarece aceasta se divide, se considera că fiecare celulă provenea dintr-o altă celulă. Dar se ridicau aici două probleme: de unde provenea prima celulă, care prin diviziune a dat „naştere“ celorlalte? şi în ce mod s-au format, dintr-o celulă iniţială, diversitatea enormă de plante, insecte şi animale mergând până la om? La aceste întrebări nu exista încă un răspuns.

   Cercetările lu Bechamp au arătat drumul de ieşire din această fundătură. El a respins ideea precum că celula ar fi cea mai mică unitate vie. Mai degrabă, spunea el, celula este ea însăşi formată din din unităţi vii care se „adunaseră“ împreună (simbioza celulară a lui Kremer, şi tot ce ştim astăzi din microbiologie confirmă pe deplin intuiţia lui Bechamp). Desigur că nici Bechamp nu putea avea, la sfţrşitul secolului XIX cunoştinţele pe care le deţinem astăzi datorate microscupului electronic şi tehnologiei moderne.

   Bechamp a denumit unitatea vie care stătea la baza formării celulei, microzimă. Ceea ce înseamnă organism de fermentare microscopic. Conform lui Bechamp, acestea ar fi germenii vieţii. Ele formează celulele, dar nu sunt legate de acestea. Microzimele sunt prezente în toate sectoarele vieţii. Ele livrază substanţe în sânge, sau aşa cum spunea Bechamp: „microzimele organizează materia“. Ele sunt în permanenţă în mişcare şi formează „mediul hrănitor“ din care apar diferitele forme de viaţă şi în care acestea se reîntorc. Fără germeni, nu există viaţă!

   De la naştere până la moarte, germenii aparţin corpului omenesc. Ei formează celule, se ocupă de aprovizionarea energetică şi „îndepărtează“ celulele după ce acestea mor. Germenii construiesc organismul, îl menţin şi îl „descompun“ după moartea acestuia. Noi forme de viaţă se nasc şi dispar, dar germenii vii sunt nemuritori.
   În permanenţă Bechamp a susţinut faptul că organismul NU este lipsit de germeni (pur), aşa cum susţinea chimistul Pasteur. Germenii sunt poliformi (îmbracă forme diferite), nu au un anumit „loc“ unde stau (se găsesc), şi nu se comportă capricios, ci conform legilor vieţii. Înmulţirea lor nu se produce în nici un caz necontrolat, aşa cum susţine încă şi astăzi medicina „pasteurizată“.

   Bechamp denumea teoria lui Pasteur ca fiind „monstruoasă“. Acceptarea teoriei lui Pasteur a facut ca boala să se transforme în destin (şi din păcate şi astăzi foarte mulţi oameni o văd astfel).

   Din păcate, concepţia lui Bechamp nu era „rentabilă“. Cu aşa ceva nu se puteau face bani. Aşa ceva nu băga frica în oasele nimănui. Şi pentru aşa ceva nu este nevoie de medicamente, chemoterapii şi antibiotice sau antivirale. Aşa că Bechamp nu-şi mai găseşte locul în manualele medicinei „pasteurizate“.

Lumea sănătoasă a microbilor

   Acolo unde există viaţă, germenii sunt prezenţi. Numărul lor este infinit. Iar funcţiile lor sunt diferite. Ei se pot transforma, uni şi din nou despărţi pentru a se întoarce în forma ancestrală. Virusurile, bacteriile, fungiile sunt diferite forme de dezvoltare ale germenilor. Aceasta este esenţa concepţiei lui Bechamp. Laptele este un mediu hrănitor viu. Germenii se transformă în bacterii. După o oră, sunt deja zeci de mii, iar câteva ore mai târziu, sute de mii. Aceste bacterii acţionează, prin metabolismul lor, asupra fermentării laptelui.

   Ori Pasteur susţinea tocmai contrariul. El spunea că laptele în starea lui naturală este lipsit de germeni. Germenii, conform lui Pasteur, s-ar afla în afara laptelui, în aer, de unde ajung în lapte sau în oricare alte alimente. Atunci când laptele se acreşte, când mustul fermentează sau când marmelada face mucegai, atunci înseamnă că germenii, bacteriile şi sporii s-au „strecurat“ din aer în aceste produse. Această teorie este susţinută de Pasteur şi de adepţii lui, şi din păcate mai este încă foarte răspândită în rândul oamenilor obişnuiţi.

   Bechamp nu împărtăşea această idee. El spunea că fiecare substrat nutritiv constă din germeni. Aceştia transformau substratul nutritiv prin faptul că ei se hrăneau (metabolism), deci digerau şi eliminau resturile digestiei. Prin permanenta grupare şi re-grupare a germenilor se formau noi forme de viaţă (comunităţi). Acestea aveau şi ele la rândul lor propriul metabilosim precum şi proprietatea de a se înmulţi şi transforma.

   Observaţiile lui Bechamp deschideau noi posibilităţi de înţelegere a apariţiei formelor superioare de viaţă. Prima fază a evoluţiei se desfăşura în zona microscopică, şi deci nu poate fi observată cu ochiul liber. Din asocierea microbilor rezultau forme mai mari de viaţă, până când treptat deveneau destul de mari pentru a putea fi observate cu ochiul liber. Şi deodată observam cu groază că anumite produse se alterau, iar în altele apăreau viermi. Acestea toate sunt produsele unui mediu hrănitor viu şi treptele premergătoare insectelor. De îndată ce există condiţiile necesare, apar şi organismele respective. Nu aţi observat niciodată că vara, din fructele care intră în fermentare, apar şi musculiţele binecunoscute (Drosofila)? Aţi obesrvat vreodată astfel de musculiţe la fructele tratate chimic sau modificate genetic? Acestea putrezesc pus şi simplu (şi asta într-o manieră foarte anormală) fără a „atrage“ din aer ouăle de musculiţe.  

   În cele din urmă, Pasteur a recunoscut greşeala pe care o făcuse. Pe patul de moarte al rostit o frază celebră, care însă nu s-a dorit a fi auzită de adepţii săi (în fapt adepţii AVANTAJELOR ECONOMICE ale teoriei sale): „Microbul nu este nimic, totul este substratul (mediul) hrănitor“.

Ce este boala?
    Pasteur credea iniţial că viaţa constă din procese „mecanice“. Iar aceste procese mecanice puteau fi dereglate prin pătrunderea din afară a germenilor. Astfel definea el boala. Şi astfel o mai defineşte încă şi astăzi medicina pasteurizată. Aceasta desparte germenii de mediul hrănitor, analizându-le separat.

   Bechamp şi adepţii săi interpretează germenii şi mediul hrănitor ca pe un singur şi unitar proces al vieţii. Fiecare fiinţă este transformarea în viaţă a unui anumit model şi rezultatul unui anumit mediu hrănitor. Dar natura nu-şi risipeşte forţele. Astfel, pentru a nu fi create din nou în permanenţă noi forme de viaţă, cele existente au capacitatea de a se reproduce. Principiul însă rămâne acelaşi: crearea unei fiinţe vii, sănătatea ei precum şi înmulţirea ei depind toate de mediul hrănitor.

   Viaţa este un permanent schimb de substanţe, iar natura este într-un permanent echilibru. Totul serveşte individului, şi fiecare individ serveşte întregului. Ori această lege este încălcată printr-o alimentaţie nesănătoasă. Droguri, alcool, nicotină şi toate celelalte otrăvuri şi toxine ale lumii de astăzi, precum şi o alimentaţie greşită (zahăr, sare de bucătărie, consevanţi, întăritori, coloranţi, etc.) provoacă un număr uriaş de boli, care sunt în fapt reacţia corpului în încercarea de a elimina din el aceste toxine, de a se „curăţa“. Toate aceste otrăvuri afectează mediul hrănitor, deci implicit viaţa.

   De aici, boala şi vindecarea. În organismele slăbite (sau îmbătrânite) eliminarea se încetineşte. Şi astfel se adună „depozite de otrăvuri şi toxine“. Boala se manifestă prin epuizare, constipare, febră, inflamaţie, durere. Iar medicina pasteurizată sare în ajutor cu tabletele, pilulele şi injecţiile ei. Prin care elimină doar simptomele, dar nu şi boala. Dereglările apar tot mai frecvent şi devin mai complexe. În cele din urmă pacientul ajunge pe masa de operaţie, sau poate chiar pe o altă masă. Cinic dar adevărat. Este anesteziat, radiad, chemoterpiat, hrănit artificial şi primeşte sânge străin (ceea ce înseamnă proteine străine cu implicita contrareacţie a sistemului imunitar). Medicul „intern, propriu“ va fi redus la tăcere. Iar cauzele bolii rămân necunoscute.

   Oare când vom înţelege noi, oamenii obişnuiţi, cercul vicios infernal declanşat de medicina pasteurizată (alopată) în strânsă colaborare cu industria farmaceutică?

   În peste 90% dintre cazuri medicina alopat-pasteurizată elimină simptome şi nu boli. Prin aceasta medicul şi concernul farmaceutic îşi asigură clientela „pe viaţă“. Un simptom eliminat face din pacient un client permanent. Deci un plătitor permanent.

   Toate acestea sunt cunoscute deja de mult timp. De ce nu se schimbă nimic? QUI BONO!

    Industria alimentară, de exemplu. Ne otrăveşte cu tot felul de conservanţi, coloranţi şi adjuvanţi! Dar suntem deja peste 8 miliarde, din care aproape un sfert flămânzeşte. Dacă s-ar schimba normele alimentare, industria producătoare de alimente ar da faliment. Şi cu ce am mai hrăni (mai mult sau mai puţin) cele opt miliarde de guri? Interese şi conflicte de interese! Alimentele moderne sunt produse în mod artificial. Fructele, salata, legumele sunt cultivate chimic şi preparate industrial. Pasteurizăm, sterilizăm, rafinăm, fierbem, congelăm, stropim, radiem, aromatizăm, vitaminizăm.... Toate aceste forme artificiale nu sunt recunoscute de organism, şi în consecinţă nu sunt preluate şi prelucrate, ci „depozitate“ în corp. Pe undeva, prin ficat, prin celule grase, prin articulaţii....

    Pe vremuri mîncarea venea din grădină direct pe masă. Astăzi vine clonată, sterilizată, chimizată şi frumos împachetată de la Supermarket. Alimentele prelucrate industrial sunt MOARTE. Germenii sunt distruşi sau deformaţi în aşa măsură încât devin periculoşi. Comunitatea lor este distrusă. Laptele se împute, carnea congelată după decongelare putrezşte în mod ciudat, margarină stă o lună pe masă şi nu se strică!

    Până când organismul nu mai poate face faţă toxinelor. Şi atunci ne transmite semnale disperate de ajutor: durerile! Ne face atent că avem o problemă gravă! Fugim la doctor, şi ce face acesta? Ne elimină semnalele date de organism, simptomele. Adică ne înşeală. De foarte multe ori chiar noi suntem cei care doresc să fie înşelaţi. Să nu ne mai doară. Şi-i cerem chiar acest lucru medicului. Nu toată vina este a lui. Nici dacă bem, fumăm sau consumăm droguri nu este vina medicului, desigur. Doar că el ştie, sau ar trebui să ştie adevărul. Şi ar mai trebui să-l şi spună. Dar este mai comod şi mai rentabil să tacă.

   Alimentele „modificate“ perturbează echilibrul organismului . Apare un mediu hrănitor care trebuieşte vindecat sau îndepărtat. Aşa că îşi fac apariţia bacteriile, virusurile, ciupercile. Toate acestea apar ca urmare a instăurării unui dezechilibru şi al unui mediu hrănitor „bolnav“. La locul incendiului se află întotdeauna pompierii, ceea ce nu înseamnă că ei au provocat incendiul.

   Dar despre toate acestea cercetarea medicinei pasteurizate nu vrea să ştie nimic. Microbii ticăloşi trebuiesc distruşi, trebuie să luptăm împortiva lor cu toate aremele chimice din dotare! Şi să ne protejăm împotriva lor prin vaccinuri, care nu fac altceva decât să afecteze mediul hrănitor, şi astfel să stimuleze apariţia microbilor.

   Un mediu hrănitor sănătos şi corect nu are nevoie de virusuri care să-l cureţe, la fel cum o casă care nu arde nu are nevoie de pompieri. Acolo unde o comunitate întreagă trăieşte nesănătos, apar bolile epidemice. Aceleaşi obiceiuri de viaţă, acelaşi mediu hrănitor deficitar, aceleaşi boli. Statisticienii cunosc acest adevăr de mult. Dar ei nu sunt medici.

Privire asupra întregului     

    Germenii care ne "îmbolnăvesc" sunt absolut peste tot prezenţi, în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru. Şi cu toate acestea nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă un copil la şcoală sau un coleg de servici din acelaşi birou cu noi se îmbolnăveşte, nu se îmbolnăveşte imediat toată clasa sau tot biroul. Deşi agentul patogen este acolo deja. La cei sănătoşi microbii nu au găsit un mediu hrănitor propice. Iar mediul hrănitor deficient, propice, nu l-au cauzat microbii, ci l-am cauzat noi. Microbii doar profită de el pentru a se hrăni şi înmulţi. Viaţa!

    Este un fapt cert că un mediu hrănitor deficient se află în legătură şi cu un sistem imunitar slăbit (toxinele şi stressul afecteză sistemul imunitar, lucru dovedit de mult deja). Fapt ce le uşurează microbilor viaţa!  „Paraziţii“ apar şi se înmulţesc într-un mediu modificat artificial. Ei au rolul de a elimina structurile devenite incapabile de viaţă! Ceea ce medicina pasteurizată denumeşte agent patogen (dăunător) are o funcţie şi un sens. Nimic nu este lăsat de natură la voia întâmplării. Sau cum spunea cineva: „Dumnezeu nu dă cu zarul“.

   Şi în organismul uman germenii se pot transforma în agenţi patogeni ucigaşi. Ei „descompun“ organismul dinnăuntru către înafară. Ei îl desfac în trepte aşa cum înainte îl construiseră în trepte, anume prin ciuperci, bacterii, virusuri.

   Omenirea se află în pragul distrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi a construit-o. Iar vindecarea poate veni doar printr-o schimbare de viziune asupra vieţii! Formele de gândire vechi şi depăşite trebuiesc înlăturate. Nu există alternative la legea naturii. Şi în nici un caz alternative „chimice“. Viitoarelor generaţii nu le va fi deloc uşor să corecteze monstuoasele erori ale „chimiei-totale“ moderne.

   Natura funcţionează de miliarde de ani cu o exactitate şi o inteligenţă ce nu poate fi depăşită. Iar omul este parte componentă a ei, şi nicidecum stăpânul ei."

     Multumiri pentru traducere şi adaptare Qui bono:                                                   
     http://www.quibono.net/virusuri_bacterii_35.html